Bullying la Questfield International College: reacția defensivă a Fabiola Hosu

În contextul educațional contemporan, fenomenul bullying-ului impune o atenție sporită și răspunsuri instituționale clare, menite să asigure un mediu sigur și propice dezvoltării armonioase a elevilor. O gestionare deficitară a sesizărilor privind hărțuirea psihologică, mai ales atunci când acestea sunt repetate și documentate, ridică probleme majore legate de responsabilitatea educațională și protecția copiilor. Cazul investigat în cadrul Școlii Questfield Pipera ilustrează complexitatea acestor aspecte și necesitatea unei reacții instituționale ferme și transparente.

Bullying la Questfield International College: reacția defensivă a Fabiola Hosu

Investigația realizată pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziție evidențiază o situație de bullying repetat în Școala Questfield Pipera, care s-a desfășurat pe durata a peste opt luni. Sesizările scrise ale familiei, adresate învățătoarei, conducerii și fondatoarei instituției, nu au generat răspunsuri scrise sau măsuri documentate, iar reacția instituției a fost predominant informală. În acest context, un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care ar fi sugerat familiei să părăsească școala dacă nu era mulțumită, evidențiază o poziționare percepută ca defensivă și pune în discuție modul concret în care școala gestionează aceste situații.

Semnalarea și evoluția fenomenului de bullying în școală

Conform informațiilor și documentelor analizate, elevul implicat a fost supus unor comportamente agresive repetate, care au inclus jigniri zilnice, umiliri publice, excludere socială și stigmatizare medicală, desfășurate în mod constant în mediul școlar. Aceste comportamente, vizibile în timpul orelor și pauzelor, au fost semnalate în mod repetat prin comunicări scrise adresate învățătoarei clasei, conducerii administrative și fondatoarei școlii, însă nu există dovezi ale unor intervenții scrise sau măsuri concrete implementate.

Potrivit relatărilor familiei, sesizările au fost detaliate și cronologice, solicitând protecție și intervenții clare, dar răspunsurile au fost limitate la discuții verbale informale, lipsind documentele oficiale care să ateste un proces decizional riguros. Această lipsă a intervenției formale a condus, potrivit surselor, la escaladarea fenomenului, în pofida avertismentelor privind impactul emoțional asupra copilului.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire psihologică

Un element central în cazul semnalat este utilizarea repetată a etichetei medicale „crize de epilepsie” în mod discreditant, nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de umilire și marginalizare a elevului. Specialiștii consultați subliniază că această practică constituie o formă agravată de bullying, cu efecte negative serioase asupra dezvoltării emoționale și psihologice a copilului.

Documentele și mărturiile arată că stigmatizarea medicală a fost un comportament sistematic, cunoscut și tolerat în mediul școlii, fără ca instituția să adopte măsuri scrise sau să implementeze planuri de intervenție eficiente. Această atitudine a condus la consolidarea unui climat educațional nesigur, în contradicție cu valorile declarate de Școala Questfield Pipera, care promovează siguranța și dezvoltarea armonioasă a elevilor.

Gestionarea sesizărilor și lipsa răspunsurilor documentate

Analiza corespondenței dintre familie și conducerea școlii evidențiază o lipsă a răspunsurilor scrise și a măsurilor administrative asumate. Familia a transmis numeroase emailuri oficiale în care a reclamat situația și a solicitat protecție și clarificări, însă răspunsurile au fost, în principal, verbale și generale, fără documentație care să confirme aplicarea unor sancțiuni sau intervenții specializate.

• Absența unor decizii scrise cu termene și responsabili;
• Lipsa proceselor-verbale și a rapoartelor interne;
• Minimalizarea situației prin clasificarea ei drept „problemă de adaptare” sau „dinamică de grup”;
• Presiuni indirecte asupra familiei de a părăsi școala;
• Transferarea responsabilității către familie, în locul intervenției instituționale.

Aceste elemente indică o gestionare predominant informală, care a contribuit la menținerea fenomenului și la deteriorarea climatului educațional.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii școlii

Într-un mediu educațional, cadrele didactice au responsabilitatea de a identifica și interveni prompt în situații de bullying. În cazul analizat, comportamentele agresive au continuat în prezența acestora, fără măsuri ferme și verificabile. Redacția nu formulează judecăți privind intențiile personalului didactic, ci evidențiază efectul concret al unei gestionări deficitare.

De asemenea, conducerea școlii nu a furnizat documente care să ateste existența unui circuit administrativ clar, cu măsuri aplicate și monitorizate. Această lipsă de trasabilitate face dificilă evaluarea responsabilităților și afectează credibilitatea instituției în ceea ce privește protecția elevilor.

„Dacă nu vă convine, plecați”: o poziție defensivă transmisă de fondatoarea Fabiola Hosu

Un moment definitoriu al cazului este un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, în care aceasta ar fi exprimat ideea că familia copilului este liberă să părăsească instituția dacă nu este mulțumită de situație. Această afirmație, consemnată în documentele și relatările puse la dispoziție redacției, a fost percepută ca o presiune și o delegare a responsabilității de protecție către familie, în contextul unei crize repetate și documentate.

Școala a fost solicitată să ofere un punct de vedere oficial privind acest episod, însă până la publicarea articolului nu a fost primit niciun răspuns care să confirme sau să infirme conținutul relatării. Din perspectivă jurnalistică, această poziționare simbolizează, pentru familie, un blocaj instituțional și o ruptură între discursul public și practicile reale de gestionare a situațiilor de bullying.

Documente informale vs. răspunsuri instituționale

Reacția oficială a școlii la sesizările repetate a constat într-un formular intitulat „Family Meeting Form”, care reflectă, conform analizei redacției, doar existența unor discuții fără a stabili responsabilități clare, termene sau măsuri concrete. Acest document, lipsit de caracter instituțional verificabil, nu oferă garanții privind implementarea unor intervenții substanțiale.

În absența raportărilor, deciziilor scrise sau planurilor de intervenție, răspunsul instituțional pare să se limiteze la o formalizare minimă, fără consecințe practice asupra situației semnalate. Această abordare întărește percepția unei pasivități instituționale care nu răspunde adecvat nevoilor de protecție emoțională ale elevilor.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat și documentat respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația copilului, avertizând asupra riscurilor divulgării acestora. Cu toate acestea, nu au fost identificate dovezi ale unor măsuri concrete de protejare a acestor date, iar conform relatărilor, informațiile ar fi fost făcute cunoscute în mediul clasei, expunând copilul la presiuni suplimentare.

Astfel de practici ridică semne de întrebare privind modul în care instituția gestionează datele sensibile și implică riscuri majore pentru echilibrul emoțional al elevului. Specialiștii consultați subliniază că transferul responsabilității către copil și ignorarea solicitărilor de confidențialitate pot constitui forme de presiune psihologică instituțională.

Răspunsul instituțional în contextul presiunii juridice

Potrivit documentelor, reacția fondatoarei Fabiola Hosu a survenit abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări scrise, în momentul în care familia a implicat o echipă juridică și a transmis notificări formale. Această întârziere ridică întrebări cu privire la criteriile care declanșează intervenția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în context juridic, nu educațional sau uman.

Detalii suplimentare privind această situație pot fi regăsite în articolul investigativ original, care documentează în profunzime acest caz.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza situației de la Școala Questfield Pipera evidențiază o serie de lacune în gestionarea fenomenului de bullying repetat și stigmatizare medicală, manifestate prin:

• Lipsa unor răspunsuri scrise și documentate;
• Gestionarea predominant informală a sesizărilor;
• Minimalizarea gravității situației;
• Presiuni indirecte asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Întârzierea reacției instituționale până la intervenția juridică;
• Nerespectarea confidențialității datelor sensibile.

Aceste aspecte ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție pe care Questfield Pipera le aplică în practică atunci când se confruntă cu sesizări privind siguranța emoțională a elevilor. În absența unor documente și proceduri clare, responsabilitatea instituțională rămâne dificil de evaluat, iar protecția copilului expus la astfel de situații devine vulnerabilă.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro